Asta-i România (01.06.2025) – Prea asistați, prea obosiți! Fug de muncă ca dracu’ de tămâie!

Bună dimineața, România! Sau, mă rog, pentru cine se trezește la o oră rezonabilă. Restul – adică o bună parte din popor – încă își bea cafeaua „pe banii statului” și își face planul pe zi: ce serial să mai bifeze și cum să nu se încurce cu vreo ofertă de muncă. Că deh, prea e agitată lumea cu munca asta…

Pe hârtie avem o țară europeană. În realitate, suntem într-o piesă de teatru absurd, unde oamenii sănătoși refuză locuri de muncă „pentru că e greu”, dar nu refuză alocația, ajutorul de șomaj, voucherul de vacanță și bonusul de „nu fac nimic, dar mă descurc”.

Statul, ca un părinte prea permisiv, continuă să ofere. Oferă cu drag, chiar și celor care fug de muncă mai tare decât fuge Dracula de usturoi. Între timp, antreprenorii stau cu anunțurile de angajare prăfuite în vitrină, iar meseriașii au devenit specie pe cale de dispariție – ca dinozaurii, dar mai rari.

Și totuși, avem scuze! Vai, ce multe! Munca „e prost plătită”, „șeful e nasol”, „programul e prea devreme”, „e prea departe”, „nu am chef”, „n-am simțit o conexiune cu jobul”. Păi dacă nu e vibrație între om și muncă, ce rost are?

În concluzie, România anului 2025 e un loc unde lenea nu mai e un păcat – e o filosofie de viață. Se cultivă, se moștenește și se perfecționează. Iar dacă muncești, ești, cumva, fraierul care n-a înțeles cum merge treaba.

Dar să nu fim răutăcioși. Poate, într-o zi, când Netflixul cade și ajutoarele întârzie, vom redescoperi și noi sensul cuvântului „activitate”. Până atunci, trăiască pauza și subvenția!